|
Non sono brigante
Non sugnu chiddhu perfidu
briganti,
comu la genti mi vòsi chiamari.
E’ veru, è veru chi ‘ndi fici
tanti
ma quantu ‘ntipatìa di peni
amari!…
Io non ‘rrobbai mai ‘a li
povareddhi:
sulu cu’ li riccuni fici abusi!
E sempri difendìa li
meschineddhi
cuntra li preputenzi e li
soprusi!…
Discendu di ‘nu prìncipi
francisi,
sugnu di sangu nobili e
gloriusu,
e lu me’ cori è cori calabrisi,
sinceru, bellu, forti e
generusu!…
Quandu mi cundannàru li
giurati,
‘nsonnu mi vinni un santu di
paradisu:
- Li
tradimenti vannu vendicati! –
mi dissi e po’ sparìu all’improvvisu.
A cu’ mali m’ha fattu, ci ‘ndi
fici,
a cu’ mi fici beni, dèssi paci:
- non è peccatu – lu proverbiu
dici-
fari la guerra a cu’ guerra ti
faci! –
|